PERSONA, draga de ea, o iubesc pe de-a întregul!
PERSONA, draga de ea, o iubesc pe de-a întregul!
A fost odată o convingere limitativă…
Nu pot cânta în public, asta mă face vulnerabil
din cauza emoțiilor! Trebuie să pun lucrurile pe picioare pentru că nu merg
bine! Nu pot vorbi nimic despre mine, este prea personal! Daca aș vorbi despre cum
mă simt ar fi un dezastru, sigur aș răni pe cineva și astfel și pe mine, m-aș
simți vinovată! Ăsta
sunt eu: mă înfurii repede, este parte din instinctul primar care mă determină să
reacționez impulsiv!
Însă Sinele nostru superior are propria autenticitate, propria strălucire, sclipire care îi definește consistența, coerența, a ceea ce Este, iar ceea ce face este doar să se manifeste pe Sine, să manifeste ceea ce Este în această dimensiune și oricare alta. Cum ai putea fi altcineva decât ceea ce ești cu adevărat în toate realitățile și dimensiunile posibilie?! Și cât de minunat se simte să fii tu însuți, una cu Sinele tău autentic, cu tot entuziasmul!
În fapt chiar este posibil în această realitate, despre alte realități nu știu ce să spun… încă, dar despre această realitate… În această realitate o experimentăm și pe… Persona, draga de ea.
Să fii și o “mască” nu este un lucru ușor, Persona este o mască, o personalitate creată în subconștientul nostru chiar de Sinele nostru pentru a ne putea manifesta la nivel de bază în această dimensiune. Un fel de avatar, Persona, primește din puterea Sinelui nostru iar la un moment dat se identifică cu Sinele, crede despre ea că este Sinele însăși și că poate orice și are dreptate tot timpul, că deține adevărul absolut, și tot așa, cred că deja ați descoperit-o în propria manifestare!
Îmi iubesc Persona, o ador! A făcut totul, absolut totul pentru mine, în felul ei, desigur. Este singura care a făcut asta în realitatea asta fără să îi pese că se rănește, s-a aruncat cu capul înainte în tot ce avea de făcut iar tot ce avea de făcut era să mă protejeze și să se protejeze, să fie și să se simtă în siguranța, în condițiile în care se identifica cu Sinele însăși.
Până la un moment dat, când…se întâmplă ceva, un soi de revelație, în minte și în simțire, și, cumva știi, simți că Persona nu te reprezintă pe de-a întregul și că mai este acolo, în noi, un observator care îl observa pe Persona, îi observă eforturile, lupta pe care o duce să fie bine, evident o luptă dusă din lipsă, din energia lipsei. Un paradox, ești ea, dar, în același timp nu ești. Până la urmă Persona este o energie limitată, are forța proprie dar nu are suficientă putere, se înflăcărează și se consumă repede, este minunată. Pe alocuri este ca un copil care vrea totul acum, aici și nu contează nimic altceva, și face o drama din orice. Drama o definește. Se mai rafinează ea în timp, își mai construiește, căci are propria ei forță de creație, unelte de lucru pentru a își perfecționa realitatea… ce pot spune este că atunci când o descoperi în interiorul tău … nu ai cum să nu o iubești, pur și simplu. Mai ales din momentul în care și ea, Persona… descoperă că nu este doar ea și nu este singură, și că nu trebuie să-și ducă luptele-dramă, singură. Arată ca un copil care dupa o încrâncenare, cu lacrimi pe obraji, ridică privirea către cerul albastru-senin, cu brațele și palmele micuțe, întinse, deschise, gata să primească ce este dincolo de ea, și simte că sunt atât de multe lucruri de descoperit dincolo de ea, lucruri minunate. Persona este minunată când se conectează cu Sinele… Creația și Creatorul… Creația cu Creatorul… ce poate fi mai sublim, mai minunat!!! Un copil care crește, se înalță instant, pentru că o conexiune cu Sinele te aduce instant într-o realitate superioară.
Să ne punem imaginația la lucru și să dăm putere acelui prezent care îți arată că poți scrie despre tine în propria ta poveste, într-un mod unic, autentic, perfect, că poți cânta propriile emoții care doar par că te fac vulnerabil, însă puterea ta stă chiar în acea vulnerabilitate, în acele emoții care îți dau culoare, care te colorează în toate culorile una mai frumoasă și mai potrivită ca alta, pentru tine, este puterea asumării a ceea ce Ești.
Lucrurile merg mult mai bine când îți dai voie, pur și simplu îți dai voie să te descoperi cu adevărat, când îți asumi autenticitatea și propria putere de creație. Cum se simte când îți dai voie să simți… că nu mai ai nevoie să fii o dramă în manifestare?! Că aia nu merge, cealaltă nu merge… Pe principiul orice este posibil, este posibil ca lucrurile să meargă și bine, nu-i așa? Doar, dă-ți voie!
Soluțiile
sunt întotdeauna acolo în interiorul minții și sufletului tău, gata să ți se
arate, să îți servească un prezent strălucitor, sclipitor, consitent, coerent,
precum Sinele tău.

Comentarii
Trimiteți un comentariu