Pledoarie pentru Iubire… Să iubim Astăzi…Să nu uităm ca Astăzi este în fiecare zi…

Astăzi iubesc.. ploaia cu sunetul și mirosul ei, soarele, iarba verde, iubesc muzica, iubesc să iubesc…
Iubesc viața, iubesc oamenii, iubesc animăluțele, iubesc cerul și apa, lacul în care strălucește soarele de prânz…
Iubesc puntea de lună pe mare, valurile mării noaptea, șoaptele mării, sunetul valurilor…
Iubesc munca, creația, iubesc să scriu, să citesc, să povestesc, să ascult vorbele mieroase, iubesc să iubesc…
Iubesc satul cu câmpiile lui verzi, întinse, lanurile de culturi de grâu, de levănțică, de maci, de rapiță, de floarea soarelui, iubesc dansul lor în vântul cald de vară …
Iubesc dealul cu viță de vie, drumul ce șerpuiește pe deal, urcă și coboară…
Iubesc să privesc unde se întâlnesc cerul și pământul, să aud vântul și ploaia, să simt soarele blând pe față dimineața …
Iubesc cum cântă cocoșul în grădină, iubesc copilăria, amintirile cu suflete dragi, vocea lor, îmi este dor de vocea lor, de râsul lor…

Iubesc muzica care mângâie, urcă și coboară pe arcuș de vioară și  fluier tibetan…
Iubesc vocea inimii când cuvintele curg din ea …
Iubesc să văd oameni care iubesc, zâmbetul celor ce iubesc și mâinile lor care îmbrățișează cu drag…
Iubesc căldura îmbrățișărilor dintre suflete care se iubesc, iubesc cum se alchimizează energiile într-o îmbrățișare, cum două energii se transformă într-una singură, mai dulce și mai profundă…
Iubesc orașul noaptea, după ploaia de vară, cu luminile lui, și plimbările pe aleile ude…
Iubesc să iubesc…
Iubesc culorile, simple dar și amestecate, roz, roșu, albastrul deschis, albastrul azur…
Iubesc pietrele, cu formele lor, culorile lor, structura lor, cum se simt în mâini, povestea lor, cu locul unde sunt…
Iubesc copacii, toți copacii, de la cel mai mic la cel mai mare, și când sunt verzi, dar și iarna când au  alura unor bătrâni înțelepți…
Iubesc florile, de toate felurile, cu miros sau fără, colorate sau doar verzi, toate florile, flori cu flori mici de câmp sau florile bogate cu petale mari unele peste altele, sunt atât de frumoase…vântul sau ploaia sau soarele care le răsfață, și luna  care le îmbrățișează noaptea cu lumina ei…și licuricii cu sclipirile lor…
Iubesc ticăitul ceasului, vocea de la radio: “cotele apelor Dunării…”, bunicii, nucii… caisele adunate în găletușă pentru dulceață și compot, chicotelile copiilor ce zburdă în joacă..
Iubesc amintirea în care mă trezesc și alerg dupa bunica la bucătărie, o surprind făcând ceai de mentă pentru mic dejun….când deschid pleoapele dimineața, când mă trezesc și miroase a ceai de mentă…
Iubesc să-i privesc cu dragoste pe cei dragi, să îmi simt gândurile de iubire nemărginită cum dau năvală peste mine atunci când îi privesc…iubesc să îi iubesc…iubesc lacrimile acestei iubiri necondiționate, Divine, care inundă sufletul…
Iubesc să visez frumos… în liniștea unei meditații a inimii…
Iubesc cărțile și pe cei care le-au scris, iubesc să le trimit recunoștința mea și gândul că îi iubesc, pentru creația lor, pentru inspirația lor...
Iubesc curajul, demnitatea, recunoștința, asumarea, răbdarea,  inteligența înțeleaptă, iubesc când spunem mulțumesc, iubesc când spunem “te iubesc”, iubesc iubirea…
Sunt atât de multe lucruri pe care să le iubim, nu ne ajunge o viață, o minte umană să le cuprindem…doar dacă le iubim cu sufletul, atât…
Dar cum am iubi dincolo de mintea noastră umană?! Am iubi infinit, din suflet Divin, nemărginit…
Iubesc Dumnezeul care a creat tot ce iubesc…