In fata oglinzii: victimizarea rubedenie cu nemultumirea!

În fața oglinzii: victimizarea rubedenie cu nemulțumirea!

"Eu pot!" Da, poți, dar poate că nu dintr-o dată, poate că mai ai multe de învățat, de alchimizat, de înțeles, de căutat și de iubit la tine. De multe ori, sub influența celor din jur ne punem ținte înalte de atins. Nimic rău în asta! Dar nu este numai despre asta. Nu este doar despre ce putem, este și despre ce simțim, iar atunci când simțim că nu ne convine nimic, că nimic nu merge, că celălalt, universul, nu a făcut sau nu a fost ce trebuia… atunci când ne domină viața acest “nimic nu merge”, ei bine, atunci e timpul să ne oprim în a revărsa din furie către cei din jur. Să nu o revărsăm nici către noi, zic! 

Furia pe ceilalți se tratează cu conștientizare și iertare,  nu prin reprimare. Nu de alta dar este ca și cum ai ascunde praful, ca să nu spunem, gunoiul, sub preș, de fiecare dată, până se face ditai cocoloșul și nu mai poate trece neobservat. Atunci însă va fi mai greu de înțeles, va dura mai mult, rana va fi ceva mai adâncă, mai greu de vindecat și cicatrizat. Dar, cum niciodată nu e prea târziu, hai să schimbăm “trebuia să fi făcut asta” cu “atât am putut atunci” sau “atunci părea cea mai bună soluție”. Fi sigur că la vremea respectivă ai căutat cea mai bună soluție și date find cele știute ai luat cea mai buna decizie. Chiar și regretul coboară-l la nivelul de decent! E musai! Ca să putem “supraviețui” sentimentului de vinovăție pe care încercăm să îl ascundem de noi înșine și de ceilalți, și căruia îi punem masca negativității, a nemulțumirii, de data asta chiar trebuie să ne recunoaștem limitele. Întotdeauna este loc pentru mai bine și mai mult în ceea ce ne privește. Limitarea noastră este conform evoluției noastre, iar atunci când creștem în minte și Spirit limitările se duc puțin câte puțin, rând pe rând, la fel și rănile noastre.

Negativitatea, nemulțumirea față de ceilalți sunt în realitate nemulțumirile față de noi, nemulțumirea că nu am putut mai mult, că nu suntem mai mult, însă nu conștientizăm asta!Am fi vrut să fie altfel! Poate ai trăit cu această vinovăție față de tine, ascunsă în spatele nemulțumirii, o viață de om! Acum poate fi momentul tău de trezire din această rană a vinovăției, moment în care să începi să aduci în fața ta adevărul!

Povestea începe așa: ne construim în gând un Eu ideal, “de vis”, o viață ideală, “de vis”, care să arate într-un anume fel, după cum vrem noi, și, plini de entuziasm, pornim cu toate velele în aer, cu forță, înainte… apare “Eu pot!”… și vrem noi să controlom totul, întregul univers, vrem să “cucerim” lumea toată…  și chiar putem, dar la momentul potrivit, și mai este un dar… Dar… ne mai trebuie câte ceva pe drum!

Apoi nu găsim acel ceva repede, și la îndemână, și nu avem răbdare, dar tot vrem fix acum, și vrem tot ce ne-am dorit! Și pentru că nu avem răbdare să creștem în ritmul nostru și vrem în ritmul altora, sau ca al altora, începem să avem resentimente față de cine ne vine la îndemână, sau față de cei ce intră în “jocul” nostru. Ușor, ușor, pe nesimțite, pentru că refuzăm continuu să recunoaștem ceea ce simțim… și de ce am recunoaște? ar însemna că părem mai slabi în fața tuturor și a noastră! Ajungem să nu ne mai convină nimic! Suntem nemulțumiți de ce se întâmplă în viața noastră care trebuia să fie “de vis”. Cu fiecare zi ne adâncim mai mult în negativitate și nemulțumire… e vina tuturor, suntem victima tuturor… la un moment dat ne hrănim cu vina asta, devine un soi de “am avut dreptate”. Satisfacția  “eu-lui mai mic” de a avea dreptate! Alteori ne răzbunăm, conștient pe ceilalți și în consecință, inconștient, pe noi, și tot așa.

Acel ceva de pe drum, acel ingredient secret, magic, este ceva din evoluția noastră ca om și Spirit!

Conștiința noastră are nevoie de timp, experiențe, informații ca să crească. Mai întâi să vorbim despre Eu-l realist. El știe că are nevoie sa fie onest cu el însuși, că mai are nevoie de informații pe care să le integreze în Sine, cu răbdare și dragoste față de Sine și față de cei din jur. Eu-l Spiritual știe că totul se desfașoară într-o matematică “perfectă” a timpului și a spațiului. Această matrice care face ca totul să se întâmple la momentul potrivit este tot pentru noi, ne dă timp să creștem în Spirit. Puterea vine din Spirit, din Conștiință. La un anumit nivel de Conștiință vorbim de un alt fel de percepție asupra “vieții de vis” și a Eu-lui “de vis”, este cu totul altceva.

Apoi vorbim despre Eu-l atașat  pe care îl dezvoltăm față de Eu-l ideal, vorbim despre un atașament toxic. Este toxic pentru că ținem cu dinții de acest “ideal” crezând că este ceea ce avem nevoie cu adevărat, dar cum ai putea să deții adevărul absolut din perspectiva Eu-lui mai mic. O Conștiință îmbogățită Divin știe că există un flux al energiei lucrurilor, unul natural, care vine de la sine, la momentul potrivit, în forma potrivită, după cunoașterea potrivită fiecărei ființe, și atunci dispare atașamentul toxic și punem în loc răbdarea, așteptarea activă în a primi informații și a parcurge etape, experiențe. Victimizarea rămâne în urmă împreună cu Vechiul Sine, în timp ce Noul Sine îmbogățit, într-o nouă etapă a evoluției sale, are încredere în propriul destin, în Divinitate, știe că odată ce și-a făcut munca lui, acum este momentul Divinității să puna forțele Universului în mișcare, iar Universul o va face, prin oameni, situații, evenimente.

Sa ne reamintim că sutem Scântei Divine cu Conștiințe aflate într-un continuu proces de evoluție! Spor în călătoria descoperirii de Sine, dragilor!