Cu Ego-ul de mana prin hatisurile neiubirii!

Cu Ego-ul de mână prin hățișurile neiubirii !

Manifestarea Ego-ului propriu este tot din iubire, dar într-un fel specific, personal. Acolo unde credeai că este neiubire, este în fapt o mare iubire, o iubire protectoare. Și pentru că atunci când propriul Ego, sau acea parte de inconștient emoțional, a avut experiența de a oferi iubire, atenție, grijă, răbdare, blândețe, și, în schimb a primit neatenție și neiubire, a preferat să blocheze toate emoțiile pozitive, din teama de a nu trăi din nou și din nou, neiubirea. Așa înțelege el realitatea, aceasta este percepția lui, a Ego-ului propriu. Ce poate bloca o emoție sau un sentiment frumos, Divin?! O emoție adâncă, la fel de intensă pe măsura neiubirii, respectiv, furia sau poate ura, repulsia, respingerea. Astfel începe contraofensiva, contra-iubirea. Vorbim despre o contraofensivă pentru că Ego-ul se percepe deja într-o luptă cu lumea, cu tot ce este în jur. Își dorește să te protejeze, în egală măsură pe el și pe tine, din mândrie exagerată. Și, cum în dragoste și în război este permis orice, și în această luptă este permisă, prin lentilele Ego-ului,  furia, ura, repulsia, respingerea, pedeapsa. Ego-ul este răzbunător, din perspectiva lui are tot dreptul să judece și să pedepsească, să pună etichete. Își dorește să țină la distanță tot ceea ce are puterea să te rănească, să îl rănească. Însă, cumva, pe drumul acesta, se lovește de puterea ta interioară care îl oprește să îndrepte toate aceste resentimente către cei din jur și pentru că nu găsește unde să răbufnească, la un moment dat... te pedepsește pe tine prin propria manifestare. Deși nu este separat de tine, doar el se percepe așa, la primul impact cu neiubirea, începi să te pedepsești singur refuzându-ți exact ceea ce aveai nevoie mai mult și mai mult, iubirea de Sine și de ceilalți în același timp, refuzându-ți  iubirea in orice formă. Cam acesta este “jocul”.

Precum un copil mic și răsfățat, față în față cu neiubirea, cu lipsa de atenție, după ce se răsfață suficient prin acest joc, îl luăm de mână și îl învățăm să iubească cu adevărat, nu de alta dar este al nostru și cu el o să defilăm de mână toată viața asta.

Îl învățăm să ne iubească pentru că face parte din noi, trebuie învățat că nu este separat de noi, cel puțin în lumea asta, și că ne rănește și se rănește dacă se iubește separat și în acest mod toxic. În primul rând îl învățăm să nu ia totul foarte personal, că deși pare așa, ceea ce s-a întâmplat este o lecție din care avem de învățat ceva, un ceva care să ne maturizeze emoțional, să ne întărească în anumite împrejurări, să ne trimită către a înțelege în profunzime realitatea, că nu este doar despre el ci despre un întreg din care face parte, că nu este singur, că are alături un adevărat protector, Conștiința Divină. Să înțeleagă și, în consecință, să înțelegem că nu putem controla cum se manifestă cei din jur, ci doar cum ne raportăm noi la asta, să înțelegem că suntem diferiți unii față de alții, în funcție de nivelul fiecăruia de conștiință, de evoluție emoțională, spirituală, că tot noi avem de exersat răbdarea peste răbdare, iertarea peste iertare, iubirea peste iubire, de fiecare dată, toate în beneficiul nostru. Să îl învățăm adevărata iubire de Sine, în comparație cu falsa iubire de Sine. Protecția pe care ne-o putem oferi este o barieră sănătoasă în fața toxicității mediului în care trăim, mergând de la acceptarea și înțelegerea unicității fiecăruia dintre noi, a faptului că există un sens în toată realitatea manifestă, chiar dacă nu îl percepem încă, și până la ieșirea din mediul toxic și construirea unui mediu propice vieții.

Suntem într-un proces permanent de tranziție către o versiune a noastră mai înaltă, iar procesul evolutiv este după cum știm, neliniar. Ego-ul, face parte din noi și va parcurge acest proces odată cu noi, din ce în ce mai aliniat cu Conștiința noastră Divină, prin căderi mai scurte, mai puțin dramatice, și reveniri mai puternice, mai spectaculoase. Pe măsura evoluției noastre, percepția noastră asupra realității se schimbă, capătă subtilitate, devine mai rafinată, la fel și Ego-ul nostru. Pe parcursul evoluției noastre forța Ego-ului se dizolvă în puterea Conștiinței Divine. Cu fiecare conștientizare lupta inițială a Ego-ului se transformă în proces de creștere interioară.

Să ne iubim Ego-ul atât de mult încât să îl scoatem din sentimentul de neiubire și să îl ducem în sentimentul de iubire!